Un text al arhitectului Viorel Voia, student al profesorului arh. Octav Doicescu


Academician profesor arhitect Octav Doicescu
(1902-1981)
Am avut si am o stare emotiva cu totul speciala evocând personalitatea marelui arhitect si profesor Octav Doicescu.
Scoala de arhitectura si arhitectura acestei tari s-au înaltat semnificativ în momentul aparitiei pe scena valorilor profesiunii a unei personalitati cu totul distincte, de o complexitate si stralucire exceptionale.
Toti cei care l-au cunoscut, au colaborat, i-au fost colegi sau elevi au fost marcati de statura sa profesionala de mare altitudine, dublata de o constructie sufleteasca de aleasa noblete. Pe unde trecea sau zabovea, excelenta sa lumina mediul ambiant, atunci când intervenea într-o discutie.
Profesiunea în care a fost « unicum » era constant însotita de prietenii de înalta asezare în cultura natiunii sau chiar universala. Sunt de notorietate prieteniile si apropierile spirituale între profesorul arhitect Octav Doicescu si Constantin Brâncusi, Boris Caragea, Corneliu Baba, Max Hermann Maxy, Sabin Dragoi, Ion Chirescu, Teodor Rogalschi, Maria Tanase si altii.
Aceste prietenii au consolidat profilul spiritual al profesorului arhitect, ce compunea forme ce exprimau idei si sentimente cu sonoritati muzicale.
Nici o nota falsa, nici o stridenta, nici o parada de adânca întelegere a specificului national, dar nici o infirmare discreta a acestuia.
În tot si în toate lucrarile a revarsat, fara rezerve, har si radiatii luminoase.
A fost permanent conectat la curentele modernitatii în arhitectura, arte plastice, muzica ; a avut o deschidere nelimitata fata de înnoire, dar si un filtru deosebit atunci când dadea verdicte în vederea preluarii unor idei.
Pe noi, elevii excelentei sale din perioada 1957-1963, ne trata ca pe proprii fii (unul din acestia, Anton Doicescu, a fost iubitul nostru coleg), îi simteam suflul profesional si profesoral în schite, cuvinte, gestica ; îi simteam multumirea sau nelinistile atunci când se « plimba » pe schitele noastre, parca fredonând observatiile si recomandarile mulate permanent pe ideile degajate de acestea.
Spre grupa noastra, de 15 studenti, se îndreptau permanent, individual sau în grupuri mici, colegi din alte grupe, spre a recepta idei si observatii ale excelentei sale asupra schitelor noastre ce materializau o tema comuna tuturor celor patru grupe ale anului de referinta.
Atunci când cineva dintre noi, elevii, prezenta o schita de slaba alcatuire, excelenta sa construia, împreuna cu colegul, un set de elemente de ordin teoretic menit sa revizuiasca startul acestuia, sa-i ordoneze conceptele si lumineze calea abordarii.
Atunci când unul sau câtiva dintre noi reuseau proiecte apreciate maximal, ca notatii, excelenta sa manifesta o bucurie retinuta, revarsata peste cei merituosi, fara a provoca tristeti celor lipsiti de lauri si fara a crea ierarhii în grupa.
Înaintea fiecarui început de proiect, la prima întâlnire de corectura cu schitele acestuia, excelenta sa se desfasura spiritual în fata noastra, comentând profund tema, directiile de abordare, criteriile de calitate ale alcatuirilor, confuziile ce pot sa apara, tentatiile frivole în câmpul formelor, neglijarea sau tratarea superficiala a elementelor compozitiei si, nu în ultimul rând, structura constructiva sanatoasa.
Tinuta sa profesorala de adevarat senior nu a fost tulburata în nici un chip de meandrele societatii, plina de intersectii nedorite, umbre proprii si purtate.
Marele nostru profesor arhitect Octav Doicescu avea calitatea, rar întâlnita, de virtuos diplomat întru apararea profesiei de arhitect în substantialitatea ei.
A depasit cu rabdare obstacolele conjuncturale utilizând stralucirile sale în cultura, prestatie civica deosebita, armonie rafinata, dar mai ales cu prestigiul profesional câstigat prin munca asidua si pasiune fara limite.
Aceasta pasiune în arhitectura nu a pastrat-o pentru sine, ci a transmis-o elevilor sai, chiar prin aerul ce-l respira atunci când era în tumultul creatiei sau dezvolta o idee sau dogma în fata acestora.
Cu noi, elevii, era exigent, niciodata aspru sau furios.
Dupa terminarea facultatii, fiecare din noi a devenit, uneori fara sa realizeze acest fapt, purtator al harului acestui profesor fara egal, în lucrarile realizate. Sunt unul din elevii purtatori, fara rezerve, ai acestui har, un traitor al nelinistilor creatiei în arhitectura, al muncii fara rezerve si al deschiderii spre înnoire, modernitate si expresivitate a formelor, în spiritul specificului acestui popor, dintre cele mai vechi ale Europei.
Aceasta este marea lectie a excelentei sale, academician prof. Arh. Octav Doicescu, transmisa tinerilor arhitecti de astazi si din timpii ce vor urma.
S-a nascut în 1902 si nu va muri NICIODATA !

8 ianuarie 2012
Arhitect Viorel Voia
Elev 1957-1963

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu